Urban wilderness

Inserțiile vegetale în contextul urban, pe lângă rolul lor estetic, influențează confortul termic, dar și pe cel psihologic. Iar importanța lor este cu atât mai mare, cu cât zonele comune adiacente nu se bucură de o atenție deosebită. Așa a fost și în cazul proiectului urban wilderness, ce este menit să dea o notă de sălbăticie îngrijită urbei.

Liniile simple ale arhitecturii au condiționat limite clare în care să fie integrat învelișul natural. Astfel au rezultat câteva fâșii verzi, iar între ele căi de acces a căror pavaj se combină perfect cu cel al fațadei. Delimitarea căilor de acces, inclusiv prin plasarea lor la un nivel mai jos față de parcelele înverzite, a facilitat exploatarea zonei de către utilizatori. Totodată, am asigurat un proces facil de îngrijire a spațiului, chiar și în perioada umedă a anului.

Toată această strictețe a liniilor ne-a provocat să dăm o notă rebelă proiectului de arhitectură peisagistică. Am integrat câteva tipuri de plante, ierarhizate după înălțime. În același timp, pentru a evita monotonia, am optat pentru plante cu frunze de diferite forme și nuanțe. Dacă un capăt al parcelei a fost plantată cu flori ce se ridică semeț către cer, la celălalt iarba se revarsă ușor pe trotuar. Soiurile diverse au asigurat și un joc cromatic în care verdele este dizolvat de un bej prețios ce amintește de spicul de grâu, dar și de florile purpurii. Toate elementele s-au unit într-un ansamblu ce amintește de sălbăticie, dar care înnobilează atât de mult spațiul public.